Ion Șinca · Colecții · Întrebare deschisă

Unde e acum?

Din cele 217 de lucrări documentate, 154 dintre ele nu au o adresă de azi. Știm cum arată, în ce an au fost făcute, cât măsoară, în ce expoziție au fost. Nu știm în ce casă sunt.

Nu sunt pierdute — sunt neconsemnate. Un tablou vândut la o expoziție acum douăzeci de ani atârnă și azi pe un perete; doar că peretele acela nu e scris nicăieri. Cine l-a cumpărat știe. Noi nu.

De-asta e pagina asta. Dacă ai una dintre ele, dacă ai văzut-o la cineva, dacă îți amintești cui i-a dăruit-o — spune. Nu cerem dovezi și nu publicăm nume fără voie: dacă vrei, colecția rămâne „particulară”, fără să apară cine ești. Ce contează e ca lucrarea să nu mai fie fără urmă.

Cum se scrie: apasă „Știu unde e acum” sub orice lucrare și se deschide un mail cu titlul ei deja pus. Scrie unde e sau la cine — cât de exact vrei tu — și de unde știi: ai cumpărat-o, ai primit-o, ai văzut-o la cineva.

Nu trebuie să fii sigur și nu trebuie să dai nume. „A luat-o cineva de la expoziția din 2007, cred că un medic din Ploiești” e o informație bună; se scrie exact așa, cu îndoiala în ea. dd@m75.ro

Anii de început

1976—19897 lucrări

Din aceiași ani, lucrările cărora le știm adresa stau așa: Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” (13), În colecția familiei (2), Colecția Badea Cârțan (1).

Anii nouăzeci

1990—199911 lucrări

Din aceiași ani, lucrările cărora le știm adresa stau așa: În colecția familiei (16), Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” (6), Atelierul de la Liceul „Ion Creangă” (1).

Anii două mii

2000—200972 de lucrări

Din aceiași ani, lucrările cărora le știm adresa stau așa: În colecția familiei (6), Atelierul de la Liceul „Ion Creangă” (3), Colecția Badea Cârțan (3), Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” (1), Colecția Iolanda Crețoiu (1).

Ultimii ani

2010—201464 de lucrări

Din aceiași ani, lucrările cărora le știm adresa stau așa: Muzeul Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus” (3), În colecția familiei (3), Atelierul de la Liceul „Ion Creangă” (1), Colecția Georgiana Sidoriuc (1).

De ce scrie „nu știm” și nu „colecție particulară”

„Colecție particulară” sună mai bine și nu înseamnă nimic — e felul politicos de a spune că n-avem idee. O arhivă în care nu se mai vede diferența dintre o lucrare cu adresă și una fără nu mai e bună la nimic. Aici se vede: pe pagina Colecțiilor stau cele 63 cu adresă documentată, aici stau restul.

Sunt și cazuri la mijloc, pe care le ținem separat: 11 lucrări au trecut printr-o licitație — se știe că au fost de vânzare, nu se știe cine le-a luat; 1 e încă în curs de documentare; iar la 2 sursele nu se potrivesc și spun două locuri deodată. Toate sunt scrise ca atare pe pagina Colecțiilor.

Când vine un răspuns, lucrarea primește locul și sursa — „după spusele lui X”, „confirmat de proprietar” — și trece în rubrica ei. Dacă proprietarul nu vrea să fie numit, scriem doar „colecție particulară, confirmată”, ceea ce e cu totul altceva decât „colecție particulară” scris pe ghicite.

Cealaltă întrebare deschisă a arhivei, la fel de bătrână, e unde au fost pictate ↗.

Unde se află lucrările azi ↗ · Unde a fost pictată? ↗ · Arhiva operei ↗